Juruire

noi

Cum suntem noi, cu tinele în mine,

și-ți este bine si îmi este bine,

as vrea sa-ti spun, iubito, că în tine

e vie vrerea ambelor destine.

 

Te voi iubi bunuț  si cu mirare

cu certitudini si cu disperare,

cu poezie și cu larmă mare,

c-un fel de fărdelege care doare.

 

Te-am căutat în ani de teamă mare,

Pe străzi și prin femei, la întâmplare.

Și am crezut că ești o utopie,

Fantasmă de poet la o beție.

 

Acum, când mi te-a dat bărbosul Tată,

Eu jur pe mine și pe apa toată

care ne tine barca navigată

că vei ramane – dincolo de număr

a mea, de-a dreapta, ca un brat în umăr!