Reportaj legat la ochi: Am fost două ore orb

IMG_6918    14 octombrie 2015 ora 19.30. Este ajunul Zilei Bastonului Alb, ziua mondială a orbilor. Asociația Nevăzătorilor din Brașov și Lions Club România au organizat la restaurantul Stradivari din Piața Sfatului o cină în … orb. Pentru a putea trăi măcar câteva ore ceea ce simte, atunci când mănâncă, cel ce nu simte. Cu ochii. Totul a fost întuneric și aromă, burice de degete și aproximarea distanțelor, pipăit, miros și auz, rană și lecție. În rest, o mare și oarbă tăcere. Din seminția lui Homer…

Mâna furculiță și „norocul” bătut de masă

Lume multă, selectă, caritabilă, curioasă, lume. Masă lungă cu blat de sticlă în beci săsesc boltit. Lumină difuză, muzică în surdină, vesela și tacâmurile potrivite ca la un mare dineu. Atmosferă romantică de „creme de la creme” pentru cei care o văd încă.

IMG_6880

Apar eșarfele negre. Rând pe rând suntem legați la ochi și ne  cufundăm în beznă. Nu a minții, doar a ochilor care nu zăresc nimic decât negrul. Din lume, din sine, din tot. Șocul este cumplit pentru cei care și-au pierdut vederea acum 10 secunde. Retina a înregistrat poziționarea paharelor, farfuriei, tacâmurilor. Pipăi pentru a avea certitudini. Mi-e sete! Nimeresc sticla de apă plată, paharul. Bag gâtul sticlei ajutându-mă de toate cele zece burice de degete, undeva înăuntrul paharului. Încep să torn și mă opresc imediat. Nu știu când va da pe afară! Încerc să aproximez și torn puțin, foarte puțin. Reușesc să beau o gură, maxim două. Mi-e sete și îmi vine să îmi scot eșarfa neagră pentru a putea zări măcar o secundă limanul potolirii de sete. Nu o fac, de dragul gazdelor noastre nevăzătoare care, oricât și-ar dori și oricât ar încerca, nu au cum să-și scoată eșarfa care, doar textil, la ei nu există. Auzul înregistrează pași care coboară pe scări. Chelnerii aduc aperitivul la masă. Aud, simt, intuiesc, că am o farfurie plină în față. Miros, mai degrabă, aromă de pește aburind cumpătat. Cumpătat de la cumpănă. Mi-e foame și frică. Frică de a nu da pe mine, de a nu nimeri poftalnica gură. Decid să abandonez codul bunelor maniere odată cu cuțitul și furculița. Încerc bucuria și disperarea mâinii atotvăzătoare, mâinii arhetip, mâinii ancestrale a omului peșterii, mâinii furcuilță. Doar că homo sapiens vedea. Constat că tartinele sunt așezate simetric. Unele sunt mici, taman bune de înghițit dintr-o îmbucătură, altele mai mari. Mult prea mari. Ba mai este și ceva rotund, roșie după textură, precis umplută. Încep să mănânc. Papilele gustative devin ochii din gură, pupilele de pe limbă. Mă ajută să recunosc gustul somonului, crevetelui și al codului pane, cred. Parcă și ceva icre. Cel puțin după cum mânjesc degetele. Cu roșia e mai complicat, dar mușc din ea cu poftă, ca dintr-un măr rumen. Vinetele cu care este umplută îmi curg prin barbă, pe babețică, pe masă. Pipăi după șervețele, răstorn suportul, dar izbutesc să iau unul și să mă șterg la gură. Torn puțin vin în pahar. Aș da noroc cu cei de lângă mine, dar nu am curaj să încerc. Este momentul în care aud un zgomot de picior de pahar bătut de masă. De parcă ar fi văzut ce vreau să fac, Virgil Lazăr, președintele Asociaței Nevăzătorilor din Brașov, spune: „Noi așa dăm noroc, batem cu paharul în masă”! Bat și eu și mi se răspunde din toate colțurile mesei…

IMG_6920

Felul doi: culori fără culoare

Pauză de taifas în … orb. Virgil Lazăr povestește că nu își mai amintește culorile, și-a pierdut vederea când era foarte mic, dar culorile le vede în vis pentru că nu prea visează alb-negru. Sorin este pasionat de literatură. Are un mic etu cu carduri de memorie. Pe acest tip generos de suport media are înregistrată o adevărată bibliotecă de literatură română și universală. Evident, vorbită. De la Shakespeare la Pleșu, via Ovidiu Drimba. Are și o colecție de piese memorabile de la teatrul radiofonic. Pentru a-și putea asculta comoara a cheltuit sute de euro pe aparatură audio specială pentru nevăzători adusă tocmai din Canada.

IMG_6944

Pași pe scări. Felul doi sosește la masă. Aici nasul nu mă ajută prea tare. Orice poate fi în farfurie, de la pui la porc, vită sau țestoase Ninja. Adică nu Ninja, că și alea sunt legate la ochi. Pipăi și mă aplec pentru a mirosi mai bine. Habar nu am ce voi mânca deși aromește bine. Papilele mă ajută încă o dată. Sunt felii de ruladă din carne de pui, curcan și porc asezonate cu un sos excelent. Excelent, excelent, dar greu de mâncat, așa invizibil cum este. Rup un dumicat de pâine și încep să ling cu el farfuria. Farfuria se termină și șterg blatul mesei. Deja m-am obișnuit cu starea nestării. Aș vrea să amân momentul în care voi vedea din nou pentru a mai mânca cu buricele degetelor imaginându-mi festin rabelesian cu ochii papile și limba pupile. În întuneric celelalte simțuri devin laser și E=mc². Am fost două ore orb și abia acum cred că Homer și-a tras geniul poetic descriptiv, cumplit de precis descriptiv, din imaginația celui care nu putea să vadă. Și mai cred că, dacă ar fi văzut, în realitate, tot ce a zugrăvit în Iliada, ori înebunea, ori se lăsa de scris.

IMG_6908

După două ore de întuneric, suntem dezlegați, rând pe rând. Lumina nu este puternică dar îmi intră în ochi ca un șiș. Strâng pleoapele instinctiv și chiar nu îmi vine să zic și să mă bucur că lumină se făcu. Am fost două ore orb și greu m-am reobișnuit cu lumina. Acum îi pot vedea bine pe cei care nu au fost actori în filmul acesta. Ei, nevăzătorii sau slab văzătorii mei amfitrioni: Virgil Lazăr, Sorin, Teodora Țigănaș. Prietenii mei!

IMG_6962

De acum înainte vor ști că am fost printre ei și că m-au așezat la masa lor ca o rană și ca o lecție. În întuneric este o lumină intensă, care vine din adâncul nostru și care merită văzută măcar o dată în viață. Puteți încerca o cină în … orb. Abia apoi veți reuși să repriviți soarele dintr-o parte. Din ce parte vreți voi…

P.S. În drum spre casă am ascultat,  în mașină, Ray Charles și Stevie Wonder. La „I just called to say I love you” am fost convins că atunci când fac dragoste, orbii pot vedea toate frumusețile lumii, altfel decât le vedem noi…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s