Povestiri din Miserupia : Jocul inocenței și al sorții, în deșert. Umanoid…

tim

Club vintage la Sătmar. Seară de februarie incert prăbușit în sine însuși. Bere și fum. Picolița ia comenzile cu un zâmbet care nu e al ei. Stângaci, candid, vulnerabil. Nici fesul nu e din film. Prea mare, prea lălâi, parcă. Lumea cere ce vrea. Pe o tavă din plastic mat, uzat, hârșit de pahare și buze, băuturile ajung pe la mese. Beznă. Gong strong. Lumini de scenă. Povestiri din Miserupia nu începe acum. Doar continuă. Picolița a fost uvertură, prolog, inorog, Lorena. Interactivitatea este cheia acestui one woman show. Scenariul partitură este scris homeopatic. Dozare la milimetru, în doze de spițerie a emoției, inocenței, forței dramatice. Povestea te prinde gradat cu lațul emoției artistice impersonale. De la Titu Maiorescu citire. Totul este vibrație și artă în stare pură. Experiența jurnalistică i-a prilejuit Lorenei o documentare dură, la granița reportajului cu suportabilul, în lumea ingenuă a celor mai nevinovate vânzătoare de plăceri. Fete abia pubere vândute pentru bani de băutură de tați alcolici, necastrați, încă. Naivitățile, candoarea, visul feciorelnic jugănit sunt atât de bine jucate încât devin insuportabil de reale. Cea mai bună prietenă a ei, pânza, preia emoțiile, le dă cu obloj și le ascunde în spatele unei cortine subliminale. Discursul este doar aparent candid. Scenarista Lorena Lupu îi ridică actriței Lorena Lupu replici la fileu croșetat din clu 100% virgin aluziv. Ți se zburlește părul, indecent de erect, când descoperi cu ce se ocupă, de fapt, mama sa plecată la “muncă” prin Europa. Inevitabil, fata va avea aceeși soartă, în Românica tatălui alcoolic, cu prieteni aidoma dispuși să plătească bani soioși pentru plăceri la granița pedofiliei. Scena violului plătit, a siluirii retribuite este crâncenă. Aici, Lorena este atinsă de strechea geniului. Răcnetul nu vine doar din corzile vocale.Toată disperarea, revolta, umilința și jindul pribeag, transced aici. Cortina imaginară cade peste primul act al Povestirilor din Miserupia. Limba devine grea, privirea pâcloasă, abia mai pot împreuna palmele a aplauze…

Jocul inocenței și al sorții prin deșert umanoid continuă. La fel de real și interactiv. Se dialoghează cu publicul care este făcut părtaș la mici bucurii și dureri, la eliberare și spaimă la alb murdărit, la a putea și nu se poate, la noroi și stele. Este pe cai mici, pe ponei, personajul Miserupiei. Are și ea basmul ei, fără Făt Frumos, pitici sau spiriduși. Nu vi-l povestesc. Nu vă fac să vi se rupă de Miserupia. Show-ul acesta trebuie devorat, primit și simțit. Să vă încordați toate simțurile și la nevoie să mai inventați câteva.

Cu Povestiri din Miserupia, Lorena m-a convins și m-a învins. A umblat la prejudecăți, cutume și clișee. Spectacolul ei este mai mult decât un Must Have pentru a putea avea puterea să mai priviți soarele dintr-o parte. Din ce parte vreți voi..

P.S. Despre Dona Juana vă spun altădată. Vedeți acest one woman show, urmăriți-i verbul de facebook și blog și poate veți înțelege cât de cretină este parafrazarea pe care am tot auzit-o: „Cui îi este frică de Lorena Lupu”?!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s