Dragoste de cuşetă

 

CusetaL-am găsit în tren. Nu era călător ca toţi călătorii. Însoţea vagoanele de dormit. Nu din hobby. Asta îi era meseria. Conductor clasa a II-a. În pantaloni negri şi cămaşă albastră, înalt şi slăbiu, părea un licean cu acnee. În acceleratul Arad – Bucureşti suntem singurii treji, la 3 dimineaţa. Eu nu am somn de la cafelele de Nădlac. Am fost o zi vameş. Aşa, de documentare. Pe el, amintiri ceţoase, păcate de cuc şi mistreţi, nu îl pot adormi. Vorbim. Spovedim. Cuvântul arhetip, silaba medicament, reuşeşte minuni controlabile.

Blestem de mistreţ

Are o cătare de bărbat  trecut. Trecut de 30 de ani, că altfel e destul de verde. S-a născut  în Ţara Haţegului şi i-a plăcut că vâneze mistreţi. Îi ochea numai cu gloanţe din alea, dum-dum. Erau date dracului. Explodau când intrau în carne şi o sfârtecau pe loc. Erau un fel de 3 în 1. Bagă cărbuni pe foc, e iarnă şi e vagon clasa I, dar încălzirea e retro. Aprinde un Carpaţi fără filtru, atunci se mai găseau, şi mă serveşte cu un ceai nobil. Cu stele. Un sfert e coniac. Începe vorbirea: “Aşa mi-a explodat şi mie inima în noaptea aceea, cum exploda fierea în mistreţi. Niciodată nu am găsit-o întreagă. Acum nu ştiu cât suferau ei, barem mureau şi gata. De la 25 de ani am venit la Bucureşti la o unche de-a treia.  Am vrut să mă fac domn de oraş, băiat de capitală. Să uit de unde am plecat. Să uit de mistreţi. Mare domn nu am ajuns, cu liceul la seral, dar începusem să uit. Noroiaele, uliţa desfundată, focul cu lemne. Până în noaptea aceea. Ce a urmat mi-a amintit de mistreţii ucişi. De durerea lor”.

Un abur hai hui îi joacă privirea. Tace scremut, trei gări şi o haltă. Fumează şi se uită spre Cluj. “După liceu m-au luat în armată, la Caracal. Acolo am cunoscut-o pe nevastă-mea. Dată dreacu, olteanca ! Îi merge gura, de zici că e neam cu Dan Diaconescu. Am luat-o la Bucureşti şi mi-a făcut doi copii în chirie…

Să tot fi fost prin iunie, acum un an. Eram de serviciu pe rapidul de Cluj. La Turda s-a urcat ea. O fată superbă, înaltă, suplă şi cu un păr lung şi creţ, numai inele. Avea nişte blugi din ăia şucari, tăiaţi la fund şi genunchi. Am căscat gura ca boul la apă. A râs şi mi-a arătat biletul. De la râsul ăla a început totul. Zici că avea zarzări în gât, când râdea. Am stat cuminte vreo oră, apoi am luat o sticlă de vodcă şi m-am dus la ea în cuşetă. Am vorbit, am povestit, am spus bancuri. Ca să o fac să râdă. Părea că se leagă ceva. Nu a vrut, atunci, în cuşetă. O cheamă Ariana. Se măritase cu un ospătar. Acum era detaşat pe litoral. Se ducea la el la Saturn. Nu îl iubea, părinţii l-au vrut. Cică era o partidă… Trenul mergea de la Bucureşti direct la Mangalia. Pe la Predeal inima mi-a expoldat franjuri. Am rugat-o să mă lase să vin cu ea. Am stat trei zile în Constanţa la gazdă. A fost dumnezeiesc, domn ziarist! Înflorise în mine o livadă de zarzări. De la râsul ăla al ei. I-am dat graficul şi mă aştepta la fiecare tură la Cluj. Ne iubeam în cuşetă, noaptea, în triaj. După vreo 3 luni, vin acasă, la Bucureşti şi găsesc un bilet în uşă: “Vino repede la Cluj! Ariana”. M-am îngălbenit. Dacă îl găsea olteanca?!  I-am dat telefon. Mi-a spus că a rămas însărcinată şi vrea să ţină copilul”. Peste zarzării lui, mistreţii au aruncat brumă grea…

Grafică de cuc pe zăpadă

 

A făcut schimb de tură şi s-a dus la Cluj a doua zi. A vrut să îi dea bani de avort. Nu i-a luat. Doar el a luat … Prima palmă de la o femeie, acolo, în cuşeta dragostei lor. “Eşti singurul bărbat pe care l-am iubit. Al meu e rău de sămânţă. Voi ţine copilul tău. Şi să nu dea Dumnezeu să ne cauţi”!

De la Filiaşi începe să ningă mărunt. Fulgi albi, apoşi, desenau pe geamuri, grafică de cuci cu mistreţi. Dum – dum al meu mă imploră din vorbe:” Ce să fac, domn ziarist?! Eşti om cu carte, umblat prin lume, învaţă-mă ce să fac! Cum să îmi las puiul în cuibul altuia? Dacă aş fi omorât cuci aş fi înţeles, dar aşa? Cum să îi spun oltencei mele şi să o fac să şi înţeleagă? Viaaţăăă, cum ştii tu să le plăteşti pe toate. Fir-ar ai glonţului de mistreţi”!

Nu am ştiut ce să îi spun. Aflasem crucea unei poveşti. Am terminat cu el sticla de coniac. Milcov. Am adormit greu, amândoi. În goana trenului luna sclipea, ca un colţ de mistreţ…

 

Anunțuri

Un gând despre &8222;Dragoste de cuşetă&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s