Ştefan Iordache, un interviu vechi, găsit prin iarbă

iordache

Pădure şi lac. Pământ reavăn de sete, duhnind a roua broaştelor slobode. Undeva, la treizeci de kilometri de Bucureşti, casa si acasa în stil românesc până la contopire. Paşi apăsaţi la marginea gardului. Scârţâit de poartă care miroase a scenă. Actorul a ieşit în stradă. Laviţă, cerdac, coniac şi cafele. Un cocktail de pus pe rană pentru a discuta discuţii de dragul discuţiei. Cum cu cine? Cu Barymoore Iordache, unu Ştefan a lu’ regele ăla, al III-lea. Primele vorbe: „Să nu dea mama dracu, să îmi zici maestre! Şi ce te miri aşa”?!

 

C.B. Cum să nu mă mir, Măria TA? Că nu te găseşte omul prin Bucureşti?! Ştii cât am făcut până aici?

S.I. Două ore, mie-mi spui?! Pentru 30 de kilometri. Supravieţuiesc prin Bucureşti doar când am spectacol. Restul timpului mi-l petrec în casa de la ţară, unde dorm cu furca la capul patului, trei mâţe negre şi cu pistolul pe măsuţă. Motanul Şef e Cascarache.

C.B. De ce?!

S.I.  Mi-e frică de hoţi. Căsuţa asta am cumpărat-o pe vremea când un actor mai putea trăi numai din arta sa. Am luat-o cu banii de la „Glissando”. Ştii cât a costat? 40.000 de lei, mai bine de juma de Dacie.

C.B. Vă ofera bucurii simple? Care ar fi ultima?

S.I.   Primirea titlului de „Cetăţean de onoare al oraşului Calafat”, locul de baştină al părinţilor mei. Acolo mi-am petrecut copilăria şi mi-a plăcut să privesc oamenii în albul ochiului lor. Sunt atâtea tipuri de personaje acolo, că nu mi-ar ajunge o viaţă să le joc pe toate.

C.B. Există un spirit ludic. Ce se întâmplă în acea parte absolut năucitoare a Olteniei de la Dunăre? Nici Amza Pellea nu a ieşit din neant. Se află acolo un filon dezgropat al profesiunii actoriceşti?

S.I. Este un spirit aparte al oamenilor din sudul Olteniei, sunt mai poznaşi, mai jucăuşi. Numai acolo există obiceiul ca oamenii să-şi facă pomana în timpul vieţii. Soţul şi soţia îşi fac colaci, merg la biserică unde se citesc stâlpii şi toate cele de înmormântare. Ei stau ca şi cum ar fi morţi, cu capul spre altar, trişti, în timp ce ceilalţi oameni din biserică mor de râs. Se merge la cimitir, li se face veşnica pomenire, apoi se merge acasă unde se încinge cheful. La „pomana” mătuşii mele am adus şi lăutari…Este un circ în toată regula : „Băă, fir-ai al dracu’ , cum erai tu de curvar, de beţiv…”

C.B. Nu prea aduce a destin fatalist, aşa-i?

S.I. Ete pula ! Sunt revoltat de faptul că toată lumea îşi plânge de milă, dar nu face nimic. De aceea nu îmi place „Mioriţa”, nu sunt de acord că ce ţi-e scris, în frunte e pus!

C.B. Primele tipuri umane le-aţi întâlnit la Calafat. Ele v-au dat cu streche de gong?

S.I. Ha ha ha! Nu numai. A mai fost şi norocul de a copilări în fundul Rahovei. M-am format în cartier, am acumulat tipuri şi caractere umane, până la 16 ani am fost un fel de băiat de băiat. Am jucat barbut, ştiu cum se măsluieşte zarul cu argint viu. Ştiu şi „para îndărăt”, „para coada,” mai puţin „alba-neagra”. L-am cunoscut pe celebrul personaj „Mafoame”, care a trăit în Rahova, nu în Cutarida, cum a scris Eugen Barbu. „Mafoame” era un adevărat crai de mahala, umbla cu aghiotanţi şi comanda vinul „la metru” … Fane Spoitoru seamăna ca alură … Cu o asemenea zestre pitorească de personaje, când am ieşit din mahala şi am dat la Institut, a fost ca un galop de sănătate. Desigur, apoi m-au format profesorii, marii profesori de teatru ai României.

C.B. Când aţi ieşit prima oară din cartier? Pe Corso, să zicem?

S.I. Pe la 16 ani. Am hălăduit pe bulevarde făcând bişniţă cu bilete de cinematograf. Poate a fost o predestinare. Culmea destinului: primul meu film, „Străinul” a rulat şi la cinematograful unde am vândut bilete la negru…

C.B. Ştiu că nu vă plac clişeele vebale, nici locurile comune. Totuşi, sunteţi considerat un profesionist de clasă. C – classe, Lux – classe. Pot să fiu banal?  Ce reprezintă pentru dumneavoastră meseria de actor?

S.I.  Scena nu poate fi decât un templu, actul artistic este sacru. Nu joci pentru tine, joci pentru Marele Anonim, spectatorul. El este cel care îşi rupe de la gură pentru a veni la teatru. Lui trebuie să i te oferi cu totul.

C.B. Să înţeleg, din seriozitatea cu care vorbiţi despre teatru, că nu vă plac farsele,tradiţionalele farse, pe scenă, între colegi?

S.I. Categoric nu! Sunt un tip deschis, cu umor, dar nu îmi bat joc de colegi şi profesie. Nu am facut farse şi nici nu mi  s-au făcut. A fost doar o tentativă care putea sa-mi fie fatală. După ce se termina piesa „Buna seara, domnule Wilde”, mi se dădea un pahar cu apă pe care îl beam dintr-o suflare. Odată mi-au pus votcă, noroc că mirosul meu de băutor m-a avertizat la timp altfel, după efortul acela groaznic, aş fi murit pe loc.

C.B. Care a fost cel mai greu rol?

S.I. Richard al III-lea, la Teatrul Mic. Am jucat cu Salvarea la poartă, slăbeam zece kilograme la fiecare spectacol!

C.B. Aţi făcut compromisuri în carieră?

S.I. Nu! Am refuzat să recit poezii pentru Ceauşescu şi nu mi s-a întâmplat absolut nimic! Cei care au făcut-o, au avut doar avantaje materiale.

C.B. Ce este cu Lollita?

S.I. Ce să fie, e totul bine mersi. Un spectacol superb în regia Cătălinei Buzoianu care se joacă tot la Teatrul Mic, cu casa închisă.

C.B. Care vă este actualul statut profesional?

S.I. De pensionar la cerere, de la 57 de ani. Acum am 62.

C.B. Este vârsta memoriilor …

S.I. Mda, cartea este în lucru, la mine în cap, dar încă nu am găsit scriitorul.

C.B. In afară de scriitor, ce nu mai aveţi?

S.I. Nici un costum personal de haine de lux. Şi nici urmaşi…

C.B. Doare?

S.I. Al dracu!

C.B. Care mai este relaţia cu cei de la Calafat?

S.I. Specifică. Când a ajuns filmul „Străinul”acolo, rudele s-au aşezat în randul întâi, ca să mă vadă mai bine. Mi-au dat telefon şi m-au înjurat: <<Fi-ţi-ar filmu’ al dracu’, că ne-a înţepenit gâtu’ două serii!>>

C.B. Ce credeţi că aţi fost într-o altă viaţă?

S.I. Pisică! Bei o bere?!

C.B. Beau!

 

 

 

 

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Ştefan Iordache, un interviu vechi, găsit prin iarbă&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s