Blestemul lui Somn Împărat

lotca 2

Un urlet de sirenå sângerå noaptea. Ambulanţa cu numår de Ialomiţa se apropie de spital. Pe targå, o femeie tânårå, aproape adolescentå, bălteşte într-un lac de sudoare. Asistenta îi pune încå o perfuzie. A câta, în acest drum? Pulsul scade continuu. Şoferul înjurå birjereşte traficul de Bucureşti. Dupå aproape cinci ore ajung la spitalul Victor Babeş. Maşina opreşte în faţa pavilionului de Boli Tropicale.

Medicul de gardă

 

În camera de gardå, medicul stagiar Andrei Barbu dezleagå plictisit o paginå cu integrame. Până acum fusese o gardå uşoarå. Sunetul sirenei l-a prins în mijlocul unei definiţii: Dragoste din 4 litere. Amor, completeazå grăbit şi iese la ambulanţå.

-Bunå seara, domnu’ doctor, spune asistenta. Suntem din Feteşti.  V-am adus fata asta, dar nu ştiu dacå mai scapå. I-a fost råu de tot, pe drum. Are SIDA de vreo 3 ani, a luat-o de la o injecţie. E săracă, a crescut-o bunica, nu prea s-a tratat cum trebuie. N-a avut bani.

-Brancadier, du-o la reanimare. Dumneata vii så må ajuti, asistenta de gardå e la sor-sa în alt pavilion şi nu avem timp de aşteptat.

Dupå un timp, tratamentul de reanimare de urgenţå, îşi face efectul. Semnele vitale se stabilizeazå. Pulsul şi tensiunea se apropie de normal. Andrei priveşte pentru prima oarå pacienta în faţå. Nu are mai mult de 20 de ani. Este nefiresc de frumoaså cu pårul ei lung, negru şi faţa de copil pedepsit pe nedrept. Somnul a prins-o chinuit, cu pumnii strânşi şi unghiile încleştate în carne. Fişa medicalå cu care a venit este completatå sumar: Ilinca Stanciu, 21 de ani, Feteşti, seropozitivå. În noaptea aceea medicul nu a închis un ochi. Spre dimineaţa fata şi-a revenit cât de cât. A privit miratå în jur şi a întrebat speriatå:

-Unde må aflu? Cine sunteţi?

-Sunt doctorul Andrei Barbu. Vå aflaţi la spitalul Victor Babeş din Bucureşti. Aţi fost aduså în stare foarte gravå.

-Din nou?!

-Din påcate, da. O nouå crizå. Va trebui så vå facem analizele şi, bineîntes så îmi spuneţi mai multe. Când aţi contactat boala şi în ce împrejuråri.

Ilinca tace. Nu îşi poate ståpâni lacrimile. Trec mai bine de zece minute. Cu acel curaj nebunesc pe care ţi-l då disperarea, îşi deschide sufletul:

-Este o poveste lungå şi tristå, dacå aveţi timp, atunci…

Andrei zâmbeşte:

-Timp am berechet. O cafea?

-Nu mai beau cafea demult, de ţigåri m-am låsat. Bucurille vieţii au murit înaintea mea. Ştiu cå nu mai am mult de tråit. Måcar dacå aş fi fost o stricatå, aş fi ştiut pentru ce må pedepseşte Dumnezeu. La 18 ani am terminat liceul. Voiam så dau la facultate în Bucureşti, la Arte Plastice. M-am pregåtit o varå întreagå. Cu câteva zile înainte de examen, am fåcut baie în Borcea. Apa era rece şi am råcit råu. Biata baba, bunica care m-a crescut de la 10 ani, de când au murit ai mei, a chemat o asistentå medicalå din vecini så-mi facå injecţii. O chema doamna Neli. La toatå strada ne-a fåcut injecţii. Din asta tråia de când a ieşit la pensie. Cu ce ac m-o fi înţepat, nu ştiu, cred cå nu era de unicå folosinţå pentru cå a fiert seringa pe aragaz. Mi-a scåzut febra şi m-am putut duce la Bucureşti la examen. A fost concurenţå mare. Nu credeam så am vreo şanså. Nu am avut bani de meditaţii. Am intrat, totuşi, a treia pe listå. Abia în anul III am aflat cå am Sida.

O podideşte plânsul. Un plâns mic, amar, cu sughiţuri. Andrei o priveşte şi se întreabå de unde mai are lacrimi. Este atât de slabå, aproape un schelet. Doar ochii par a fi vii. Nefireşti de vii. Îi trece mâna prin pår şi o întreabå cu voce caldå:

-Ce a mai fost?

-Dumneavoastrå nu vå este fricå så puneţi mâna pe mine?!

-Nu.

-La cåmin, la toate fetele le era. O duceam råu cu banii. Aveam burså de merit, dar tot nu-mi ajungea. Într-o zi am citit un anunţ în România Liberå. O mare caså de modå din Milano cåuta creatori, designeri, pentru filiala din România. Am fost 167 de candidaţi pe trei locuri. Am reuşit. Doamna de la Personal mi-a spus cå trebuie så îmi fac analizele medicale pentru angajare şi, în special, testul HIV. Când am luat rezultatul, nu mi-a venit så cred. Am repetat de trei ori testul. Speram så fie o greşealå. N-a fost…

Se îneacå şi cere puţinå apå.

Impresionat de povestea fetei, doctorul îi priveşte discret lucrurile cu care a venit. Sunt haine modeste, såråcåcioase, foarte curate, în schimb. Ilinca îi surprinde privirea şi se înroşeşte la faţå. Stânjenit, Andrei laså capul în jos.

-Îmi pare råu, nu am vrut så te jignesc.

-Sunt învåţatå. La început am fost doar o fatå såracå de la ţarå. Am vrut doar să învăţ. De doi ani sunt “sidoasa Feteştiului”. Pânå şi copiii må strigå aşa.

-Dacå vrei dormi puţin. Ai nevoie de odihnå. Vorbim mai târziu.

Ilinca îi mulţumeşte din ochi. Adoarme. Un zâmbet uitat se joacå, o vreme, cu chipul ei. Peste pavilionul Bolilor Tropicale, soarele acelei primåveri aruncå o luminå ciudată.

 

Spovedanie

 

Cât a dormit, doctorul Andrei Barbu nu s-a mişcat o clipå de lângå patul ei. Până la urmă a adormit şi el. Ilinca s-a trezit târziu, dupå aproape cinci ore. Prima imagine pe care a zårit-o a fost capul lui Andrei cåzut pe noptiera metalicå. Dormea.

-I-ai cazut cu tronc, påpuşel, aude Ilinca o voce din spate. Se întoarce spre celalalt pat al rezervei. O ţigancå vopsitå blond râdea cu gura pânå la urechi.

-Ce beleşti aşa ochii la mine, fermecato? Ţi s-o fi fåcut de måciucå de doctor, hai? Pune mâna pe ea cât mai ai timp. Cu alde noi, nu se ştie când dai ortul. În douå luni de când sunt aici, au mierlit-o vreo nouå.

Vocea ţigåncii îl trezeşte pe doctor. Aude ultimele cuvinte.

-Laså fata în pace, Gherghino! Dacå nu te potoleşti te trimit înapoi în salon, så stai cu trei în pat.

-Gata frumosule, am tacut, mâncaţi-aş stetoscopul matale, cå tare  mai eşti şucar şi…

-Gura, se aude?!

-Ho, cå nu ţi-o mâncaşi!

-N-o lua în seamå, Ilincå, nu-i fatå rea, dar are gura de şatrå, ce så-i faci? A fost infirmierå şi ne mai ajutå pe aici cum poate, cå ducem lipså de personal. Tot de la un ac cred că i s-a tras şi ei.

Ilinca îi vede cearcånele, paloarea, oboseala din ochi.

-De ce nu aţi plecat?

-Sincer ? Nu ştiu. Ce a urmat?

-Multe. Frica, groaza, izolarea, resemnarea. I-am zis ce am pe suflet celei mai bune prietene de la cåmin. Într-o orå a spus la toţi. Colegele de camerå m-au aruncat în stradå, dupå ce au ars toate lucrurile cu care am venit în contact. Mi-au ars şi picturile. Toate. M-am întors la Feteşti. I-am spus babei, dar nu a priceput mare lucru. O durea doar cå ne ocolea toatå lumea. A murit acum trei luni. Nici în bisericå nu m-a låsat popa så intru. Ca så nu mor de foame m-am angajat måturåreaså la o fermå de porci. Doar acolo m-au primit. Så fac curat la animale. Cât mi-aş dori så mai pictez! Dupå moartea babei au început crizele. La început îmi reveneam repede, apoi din ce în ce mai greu. Slåbeam pe zi ce trece. Ieri seara a fost cel mai råu. Veneam spre caså de la servici. În curbå, chiar în faţa spitalului, am simţit cå mi se taie picioarele şi må pråbuşesc. De atunci nu mai ştiu nimc. A fost ca într-un vis, cu culori. Multe culori. Desenam şi pluteam printre îngeri. Am crezut cå asta e moartea. M-am înşelat. Aråta prea frumos.

Andrei îi ţinea mâna strânså în cåuşul palmei. Monitoarele aråtau parametrii din ce în ce mai buni. Doctorul înregistră mecanic valorile, cu un zâmbet strâmb. Ştia că binele nu va fi de durată.

-Ce tratament ai urmat pânå acum?

-În afarå de credinţa în Dumnezeu, mai nimic. Ceaiuri, o aspirinå… Antibiotice compensate pentru răceli şi infecţii. Vitaminele mi le luam din fructele şi legumele din grădină.

-Incredibil, efectiv, incredibil!  În mod normal…

-În mod normal ar fi trebuit så fiu moartå pânå acum, nu cåutaţi så må menajaţi! Nu sunt o ignorantå.  Aş avea o singurå rugåminte.

-Spune-o şi nu må mai domni atâta. Spune-mi Andrei!

-Bine, Andrei. Te rog så nu må ţii mult aici. Vreau så mor în stepa mea. Så mai simt briza Borcei şi så mai våd seara lotcile pescarilor trågând la mal. Ştii, am un singur prieten acolo, Tricå, un copil amårât cu suflet de aur. Este singurul care må vizita, chiar dacå ai lui îl båteau pentru asta. I-am promis cå o så îi fac portretul şi vreau så må ţin de cuvânt…

-Nu, n-ai så mori, Ilincå, sau, cel puţin nu acum. Îţi promit! Dau o fugå pânå acaså, fac un duş şi må întorc repede. Am så-ţi aduc ceva care o så te bucure. Apoi, am så te îngrijesc.

-Pentru ce, Andrei? Pentru a må mai ţine cu japca într-o viaţå de chin? De ce?!

-Pentru cå ai ochi frumoşi şi i-ai promis ceva lui Tricå şi trebuie så te ţii de cuvânt.

-Îţi mulţumesc, Andrei, dar nu trebuie.Doar moartea mi-a mai råmas şi vreau så må bucur de ea, ca de o nuntå. Am så må îmbrac în alb şi am så må logodesc cu somnul împărat  din balta Guzganului. Este o poveste superbă, care se spune numai pe la noi. Vrei să ţi-o zic ?

– Da …

– Cică a fost odată, în Balta Ialomiţei, un somn uriaş şi bătrân. Somnul ăsta nu avea copii. Avea lapţii sterpi. Şi …

Tace. Broboane mari de sudoare îi apar pe faţa ovalå. Pulsul scade din nou.

-Vitamine! Glucozå! Retroviral !Hemisuccinat! Oxigen! ţipå Andrei.Trei ore dureazå lupta sa disperatå cu moartea.

 

Acuarela de mulţumire

 

A doua zi dimineaţa, la vizitå.

Dupå ce echipa de medici påråseşte rezerva,Andrei se apropie de patul Ilincåi.

-Bunå dimineaţa! Cum te simţi?

-Mai bine.

-Ţi-am adus ceva. Cred cå-ţi va place.

Andrei îi då un pachet frumos ambalat. Ilinca îl desface:

– Un bloc de desen şi acuarele! Mai existå şi oameni ca tine, Andrei? Eşti sigur cå nu eşti un zân sau un spiridş? Spiriduşul cel bun din poveste ?

-Nu, nu sunt. Dar tu aveai de terminat o poveste.

-Ba eşti .Am så pictez pentru tine. N-am cum så te råsplåtesc altfel. M-ai întors din moarte, i-am auzit pe doctori la vizitå.

Lui Andrei i se pune un nod în gât. Încearcå så glumeascå:

-Cum a fost pe acolo pe dincolo? Aproape trei ore te-ai plimbat prin tunelul timpului.

-Frumos, luminos şi ciudat.

-Ciudat?

-Da. Erai şi tu cu mine. Ai venit mai târziu. Ne ţineam de mânå şi coboram prin luminå. Multå luminå.

Andrei zâmbeşte. Îsi scoate batista şi îi şterge lacrimile de dimineaţå.

-Så arunci batista, sau mai bine så o arzi. Ştiu că se ia prin secereţii…

-Că multe mai ştii şi tu! Ba am så o påstrez aici, la piept. Şi acum gata cu zåcutul. Mai întâi månânci, apoi ieşi puţin la soare. Sunt zilele babelor. Dar, ia zi, cum e cu Împăratul Somnilor ?

– Cum să fie ? Somn Împărat trăieşte în Balta Guzganului, o insulă dintr-o pădure inundată din mijlocul Borcei. Borcea e un braţ al Dunării, tot Dunăre, de fapt. Pentru că nu are copii şi nici mireasă, se zice că atunci când un copil sau o fată tânără, nenuntită, este pe moarte, îi cheamă la el pentru a avea grijă de sufletele lor, după moarte. Pescari noştri cred în El, Andrei. A fost şi scandal mare, prin presă, când s-a aflat. Mulţi aleg, să pună trupul drag într-o barcă, să dea o gaură să ia apă şi să o scufunde în Balta Guzganului. Şi eu vreau asta…

– Frumos şi trist, Ilincă. Dar acum lasă-l în balta lui, pe Somn Împărat !

Andrei pleacå så vadå ce mai fac bolnavii din celelalte saloane. Råmaså singurå, Ilinca se då jos din pat. Face câţiva paşi fårå a mai simţi ameţealå. Îşi ia acuarelele şi se aşezå pe o bancå din curte. Picteazå. Schiţeazå mai întâi, din memorie. Apoi pune culoare. Din desen zâmbeşte chipul unui bårbat tânår în halat alb.

Seara, la vizitå îi då doctorului, foaia de bloc înecatå în albastru.

-Pentru tine, måcar atât. Poţi så-l iei fårå grijå. N-am atins coala decât cu pensula.

-Este superb, Ilincå. Ce bine seamånå. Ai talent, chiar ai.

-Ştiu. Aşa ziceau şi profesorii…

Externare cu final neaşteptat

Peste trei zile. Ilinca se simţea din ce în ce mai bine. Andrei a vegheat-o zi şi noapte. I-a adus, flori, fructe, culori tempera. Rezerva nu mai semåna cu o camerå de spital. Pårea o expoziţie de tablouri în ziua de vernisaj. Medicii şi asistentele vorbeau pe la colţuri. Bârfa cea de toate zilele era în floare. Lor nu le påsa. Erau fericţi şi le era fricå. Nici unul nu dorea ziua externårii. A venit într-o marţi. Dupå raportul de gardå, Andrei i-a spus Ilincåi:

-Teoretic, aståzi ar trebui så ieşi din spital.

-De ce teoretic, dragul meu? Ţi-am spus cå cea mai mare dorinţå a mea este så ajung acaså pentru a putea muri liniştitå. Cât crezi cå mai am de tråit? Sincer!

-E greu de spus. Nenorocirea este că nu te-ai tratat până acum. Dacă e luată din pripă şi i se dă la cap cu retrovirale şi cu tot ce trebuie poţi supravieţui şi 20 de ani. La tine e avansată rău. Cu un tratament întåritor, cu retrovirale,  poate şi câţiva ani, dacă organismul va răspunde cum trebuie. Dacă nu..

-Dacă nu ?

-O lunå, douå, cel mult. Poate, trei. Nu sunt Dumnezeu, din păcate.

-Ba eşti ! Îmi ajunge. Îi fac portretul lui Tricå şi încerc så vând casa şi să ăi las lui banii. Nu mai vreau să fie sărac.  Dacå nu vrea så mi-o ia nimeni, am s-o donez organizaţiei de sprijin a copiiilor bolnavi de Sida.

-De ce, Ilincå, de ce a trebuit så ţi se întâmple toate astea?De ce ţie? Fir-ar al focului de ac!

-Soarta. Sau blestemul lui Somn Împărat. Mi-am cam bătut joc de povestea asta. Râdeam şi le spuneam tuturor că e o prostie. Nu sunt supårata pe doamna Neli, cea care mi-a fåcut injecţia. A murit şi ea. Doamna cu coasa a început så vinå cam des pe strada noastrå amårâtå. Tu ai fost singura mea bucurie, singurul om care am simţit cå ţine la mine, de când m-a nenorocit soarta, viaţa, Dumnezeu, diavolul, nici eu nu ştiu bine. Påstreazå tablourile astea ca amintire. Acum ar cam trebui så plec, nu?

Andrei ducea o luptå cumplitå. Cu sentimentele, cu raţiunea, cu soarta, cu societatea, el însuşi. Nu mai iubise pânå acum. Nu a avut timp. Cu facultatea numai de fete nu-i mai ardea. Întotdeauna a învåţat bine. A terminat şef de promoţie. Prin anul III a încercat så aibå o legåturå cu o colegå de serie. L-a dezamågit vulgaritatea şi materialismul ei. Şi-ar fi dorit o fatå romanticå, sensibilå cu suflet de artist şi inimå de copil. Acum a gåsit-o. Un destin ironic face ca fata lui så fie bolnavå de Sida. Iar el, medicul să nu poată face prea mult.  Eeste un om de culturå, doctorul Andrei Barbu. Un erudit tânăr. Vine dintr-o familie selectå, aristocraticå, chiar. Se pricepe bine la picturå… Cu disperare, cu patimå, cu inconştienţå i-a apucat mâinile:

-Ilincå, vrei så fii soţia mea?

Lacrimi uitate au umplut ochii fetei.

-Ce întrebare e asta ? De ce îţi baţi joc de mine?

-Nu îmi bat ! Te iubesc, vrei så te cåsåtoreşti cu mine?

-Bine, dar nu ţi-e fricå?!

-Nu! Şi ca så îţi dovedesc, uite!

Erau singuri în rezervå. Andrei s-a aplecat spre ea şi a sårutat-o lung, apåsat, pe buzele încă neatinse de un bărbat. Ilinca învåţă sårutul. Timid, curajos, disperat. Peste lacrimile lor, apusul poleia imagini mişcate. Erau nişte cireşe mari, pietroase, rod al unei  grăbite primăveri.

Imposibila nuntå

     Se iubeau cu dåruirea dragostei dintâi. Nimic nu mai conta pentru ei. Boalå, moarte, prejudecatå. Andrei s-a certat råu cu pårinţii. Nu au vrut så audå de o asemenea cåsåtorie. L-au dat afarå din caså. O vreme a stat la spital. S-au cåsåtorit pe furiş. Nu a venit nimeni la cununia civilå. Doar, Gherghina, ţiganca. Aveau nevoie de un martor… Pentru noaptea nunţii au închiriat o camerå la hotel.

S-au aşezat amândoi pe marginea patului. Cu mişcåri mici, Andrei i-a scos hainele. Ilinca avea un trup de copil. Mugurii sânilor påreau mai degrabå necopţi. Mângâiere dupå mângâiere, au deşteptat în ea, femeia.

-Pune-ţi prezervativ, dragostea mea. Şi aşa må simt atât de vinovatå faţå de tine.

-Acum nu mai foloseşte la nimic. Pentru noi doar iubirea mai poate conta. Iubirea înseamnå viaţå, Ilincå, så nu uiţi asta.

Cearceaful s-a înroşit de sânge. Bårbat şi femeie fåceau dragoste pentru prima oarå. Dimineaţa i-a gåsit îmbråţişaţi în numele unei fericiri mistuitoare. Andrei a fost dat afară de la spital. Au trebuit så caute un loc de refugiu. S-au mutat la Ocna Sibiului. Andrei a gåsit un post la o fundaţie germană, care avea acolo o clinică pentru bolnavii de Sida.

Nu s-au iubit decât o vară

   Nu s-au iubit decât o varå. Spre toamnå crizele Ilincåi s-au agravat. Cu tot tratamentul făcut ca la carte, boala îşi cerea dreptul la moarte. Disperat, Andrei o veghea ca la începutul iubirii lor imposibile. Când medicul a realizat cå nu mai este nici o speranţå, bårbatul din el a vorbit:

-Mâine dimineaţå plecåm la Feteşti. O schimbare de aer îţi va face bine. La fel şi Borcea ta dragå.

-Nu må amågi, dragul meu. Ştiu de ce plecåm. A sosit vremea întâlnirii  cu Somn Împărat. Tu ai fost pentru mine, un dar. Eu, un blestem.  Pentru asta nu voi fi primitå şi nici nu-mi voi gåsi liniştea în påmântul sfinţit al cimitirului. Så må pui într-o lotcå, îmbråcatå în alb. Så gåureşti fundul bårcii şi så-mi dai drumul pe Borcea, la Balta Guzganului. Promiţi?

-Promit.

-Dacå mor pe drum, så-l cauţi pe Tricå şi så-i dai portretul pe care i l-am fåcut.

A doua zi în zori pornesc spre Feteşti. Fac douå zile pe drum. Ilincåi îi era din ce în ce mai råu şi nici Opelul vechi nu excela prin vitezå. La Feteşti, Ilinca abia dacå mai poate vorbi. Andrei opreşte şi îi pune o perfuzie, a câta oare, în drumul acesta de iad! Opresc pe malul Borcei. Andrei îşi ia femeia în braţe, pentru a putea privi pentru ultima oarå fluviul şi stepa. Briza din larg îi råvåşeşte pårul. Lacrimi reci, prea reci le bråzdeazå feţele. Bårbatul simte trupul femeii înmuindu-se în braţele sale. Înainte de logodna cu moartea, Ilinca mai apucå så spunå:

-Te aştept. Så nu må laşi singurå în luminå…

lotca 1

Ploaia se înteţeşte. Potop de apå se pråvale peste un barbat îngenunchiat lângă o lotcă. Cu un pietroi colţuros, găureşte fundul bărcii. O aşează pe Ilinca, comod şi împinge lotca pe apă. Întoarce capul spre ţărm. Opelul este parcat la loc sigur. A rămas în grija lui Trică, chemat să îşi ia portretul. Îi face un semn vesel cu ochiul, aşa ca între bărbaţi. Se suie în barcă şi vâsleşte spre Somn Imparat.

 

 

P.S. Aceasta poveste este o fictiune. Orice asemanare cu personaje reale este doar intamplatoare.

 

Anunțuri

Un gând despre &8222;Blestemul lui Somn Împărat&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s