Noapte de şatră: Judecata…

SATRA-680x365

 

 

 

 

Sunt o tagma aparte, mult mai aproape de poezie si de zeul Pan decåt de gainariile marunte. Ţiganii nomazi, satrarii, cei care pribegesc in cunoscutele carute cu coviltir, in numele unei libertati absolute, numai de ei inteleasa.

Am fost oaspete de şatră, timp de o noapte dilie, undeva pe drumul Teleormanului. Am intat, pe brånci, intr-o viata şucară, guvernata de legi si rituri putin intelese. Şatră de Deleiorman, de pădure nebună…

Ospăţ pagân

 

Început de noapte candrie. Dupa patruzeci de minute de goană, ajungem din urma satra. Poposise pe un imas cu iarba grasa, långa Vlasca Teleormanului. Un armasar necheaza, spintecånd intunericul påna la rana. Se aprind focuri mocnite, obstea se strånge cu gură şi chiot. Privesc cu luare-aminte barbatii. Sunt toti barbosi si pletosi, ca niste haiduci de demult, din Codrii Vlasiei. Poarta la bråu cutite naravite la sånge proaspat de cautatori de pierzanie. Femeile sunt invesmåntate in cåte patru fuste inflorate, imbracate una peste alta, bluze fistichii peste care cad grele salbe de cocosei si alţi icosari.

Se sapa groapa adånca si se umple cu rumegus zgurmat din oistea carutei. Se potrivesc gaini in protap, fudulii de berbec, purcelusi adolescenţi. Ospatam in tacere, bånd tuica trezita cu miros de pruna si fum. Un şătrar, mester in mirodenii, arunca

intr-un tuci cu apa fiarta usturoi, cimbru, un pumn de ardei iute. Rastoarna zeama intr-un alt tuci cu mamaliga vårtoasa, dånd slobozenie hulpavei adunari la infruptare.

 

Cris, stabor sau dreptatea de satra

 

Dupa ospat se face liniste oarba. Este seara de cris, de sabor sau judecata tiganeasca. Se aduna sfatul batrånilor. Femeile nu au ce cauta la stabor, asa ca pleaca in carute pentru a descånta somnul puradeilor adormiti.

Bulibasa incepe … rechizitoriul. Noroc cu profesorul Sarau la ale carui cursuri de limba rromilor nu am chiulit! Se judeca un soi de adulter, dupa legile satrei. Frumoasa Luminita, maritata in urma cu doua luni si cinstita cu dansul cearceafului, semn ca nu isi pierduse, påna in noaptea nuntii, fecioria, a cazut in pacat cu unul din flacaii nenuntiti ai satrei. Surprinsi intr-o ipostaza idilica, cei doi au incercat sa fuga. Au fost prinsi si adusi in sfori la judecata obstei. Sentinta este cruda dar dreapta: cincizeci de bice de fiecare, iar daca Luminita vrea sa ramåna cu barbatul sau, ibovnicul trebuie sa-i plateasca acestuia douazeci de cocosei de aur. Daca nu, vor fi alungati din satra impreuna cu familiile lor si nu vor mai fi primiti inapoi niciodata.

Se rostuiesc doi pari infipti adånc in pamånt. Ibovnicii sunt legati fedeles, iar barbatul incornorat impleteste sfarele biciului. Un suierat gådila noaptea. Luminita tipa, camasa pocneste odata cu pielea spinarii. Dupa a cincizecea lovitura, spatele superb al tinerei femei devenise o masa de carne dumicata in sånge. În afara primului tipat, nici un scåncet, nici un geamat nu i-a mai scapat spre instiintare de teama. La scurt timp, trei carute parasesc, scårtåind, satra. Luminita a plecat cu iubit si rubedenii pe drumul bejeniei. Vor trece luni, daca nu ani, påna cånd o alta satra sa-i primeasca in råndurile sale si asta dupa un adevarat ritual de purificare. Bulibasa spune ca au procedat intelept; daca ar fi ramas ar fi fost tot restul vietii niste proscrisi.

 

Mesterul scripcar

 

Noaptea a dat în clocot spre miez. E timpul lui Gore, marele mester scripcar, un fel de Lae Chiorul in varianta de satra. Este batrån si adus de sale, ascunzånd in priviri un dor de demult. Apuca scripca incet, aproape cu teama. Dumneaei, vioara, e batråna ca vremea, peticita cu scotch si numai in trei strune betege. Arcusul le atinge usor, ca un sarut la inceput de iubire. Strunele gem mai intåi, abia apoi incep sa vibreze. Melodia creste treptat, este cånd hora, cånd sårba, cånd corabeasca ca la usa cortului. Ţiganii danseaza in picioarele goale, framåntånd sub talpi taråni nestatornice. Oaspetii intra si ei in hora, rezista o vreme si sfårsesc prin a-si recunoaste neputinta de a tine pasul cu ei, copii ai noptii altoite cu dorul si muzichia frusta, venind de demult. Dupa joc, femeile se intorc sub coviltire, iar barbatii pleaca sa aiba grija de cai. Oameni liberi fiind, satrarii si-au ales cai liberi, care nu au cunoscut juganeala. În noapte, om si armasar par o simbioza perfecta, un tot netulburat de patimi de-o schioapa. Asprii la chip, umblet si fapta, nomazii ascund duiosii nebanuite in gesturi simple, cum ar fi tesalatul si buciumatul.

Parasim satra spre ziua, gonind cu roua spre Bucuresti. În urma ramåne o comunitate ancestrala si pitoreasca, ascunzånd drame si iubiri patimase in numele unei libetati dure, doar a lor.

Dimineata, numai tigancile nurlii ramån sa o inceapa, atåtånd foc de vreascuri sub pirostrii afumate. În ceaunul de tuci fumega iahnii si buruieni de leac, parånd si ele a sti de frica barbatului iute la palma si glas, dar atåt de copil in baierele sufletului, pe care, ele, tigancile, se pricep de minune a le inoda si dezlega cu ispitele dragostelor.

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s