Piftia, polizorul si Nichipercea

piftieBaci Mitrea este gospodar de frunte in Poplaca. Hatru si cumpatat, rostuieste ca nimeni altul palinca nebotezata. Vestea licorii i-a adus clienti celebri. Unul dintre ei a fost regretatul Titus Popovici. |n resedinta sa de creatie din Retezat, de la Gura Zlata, butoiasele lui baci Mitrea se aflau la loc de cinste, concurand cu scotch-ul veritabil si coniacul de la mama lui. Gura satului face incredintare ca, dumnealui, baciul, i-a slujit de model scenaristului pentru celebrele western-uri cu ardeleni din Poplaca. L-am descusut pe indelete intr-o noapte de iarna viforata. Baci Mitrea crede ca alta ar fi pricina pentru care i-a cautat „don’ Titus”, prietenia …

De unde s-a tras pocinogul

Dupa o cina panatagruleica cu sangerete, caltabos, piftii si, bineinteles, palinca fiarta, baci Mitrea isi indeasa tacticos gavanasul lulelei. Grijeste ca muierea sa aiba treaba la cuhnii si incepe povestea clipind complice din geana ochiului. „E mult de atunci, domnisorule. Sa fi fost prin saizeci si trei sau patru, tot intr-o iarna. Eram proaspat insuratel, dar mintea tot la nazbatii de copchil ramasese. Muierea era plecata la muma-sa, la Siliste. Abia taiasem porcul. Nu stiu ce mi-o venit, sa fac eu racitura. Piftia, ma rog frumos, ca asa ii zic domnii din Regat. Cujetam sa-i fac o bucurie femeii. Atata Miron focul, pune oala a mare pe pirostrii, capatana, soriciul, usturoiul, ma rog, cele trebuitoare. Pun si picioarele guitatorului, cu tot cu copite, zicand ca asa o sa se inchege mai grabnic. Copitele, batu-le-ar vina, ca de la ele mi s-o tras tot pocinogul. Fusese cam mare porcul si copitele nu mai incapeau in oala. Mai beau un gat de pruna si numai ce ma paleste un gand. Iau ciolanele de pe foc si le duc in curte la polizor. Vreun ceas mi-o luat polizatul copitelor. Langa noi sedea atuncea un garlici de baba, una Safta. Era S.R.I.-ul satului, pe toate musai sa le stie. Vazand-o cum se zgaieste si se cruceste la munca mea, n-am de lucru si-i tap sa plece, ca am oleaca de treaba la copitele Nichipercei. Aci, in Poplaca, nu-i zicem niciodata diavolului pe nume, il botezam Nichipercea, Uciga-l crucea si tamaia, Nu-l vopsi pe pereti.

Baba Safta si popa Anton

Mantui eu polizatul si pun ciolanele la fiert. A iesit o mandrete de racitura! Nu apuc sa zic Doamne ajuta si la poarta mea se stransese tot satul. |n frunte, erau Baba Safta si popa Anton. Nici una, nici doua, sa-mi faca sfestanie si sa-mi arunce racitura. Am pus mana pe par, sa ma fac inteles. A trebuit sa manc singur toata piftia, ca muierea cand o aflat, nici n-o vrut sa puna gura. De atunci mi-o mers buhul ca de popa tuns. Venea lume din tot Ardealul sa ma vada, ziceai ca-s sfantul ala de la Maglavit. {i astazi mai imi zic oamenii, Baci Mitrea Copita. Asa o aflat si don’ Titus, Dumnezeu sa-l ierte, ca fain barbat o mai fost. N-a mai fost Craciun, sa nu vina aicea si sa facem amandoi racitura de Nichipercea. |ntr-un an, ne-am aghezmuit zdravan si i-am pus babei Safta copitele la usa. A doua zi s-a si mutat la fata, undeva langa Sebes. „

Invitatie la pomana porcului

Baci Mitrea Copita mai are si alte amintiri de la autorul „Setei”. N-a vrut sa-i ia bani pe palinca si s-a trezit intr-un an cu o ditamai blana de urs, adusa in dar. Nu este nici acum prea lamurit, de ce Titus Popovici zabovea cu drag la el in casa si-l punea sa-i povesteasca tot felul de nazbatii …

Înainte de a pleca spre Bucuresti am parte, la randul meu, de o traistuta cu daruri. „Sunt de-ale gurii, domnisorule, si ceva incalzitoare, ca ai drum lung si cam rau, pe viscolul asta”. Pe Valea Oltului opresc intr-o parcare si desfac baierele sacuiului. Gasesc o jumatate de mamaliga invelita intr-un stergar alb, doua cepe de apa, o sticla de palinca si o strachina cu piftie. Din mijlocul gelatinei se iteste obraznic, o copita de porc, artistic polizata …

Au trecut doi ani de atunci, dar piftia o pastrez inca, neatinsa, intr-un sertar al congelatorului. Acum trei zile am primit scrisoare din Poplaca. Baci Mitrea ma pofteste la pomana porcului. Mai adauga ca s-a intors baba Safta si poate reusim sa o punem pe fuga cu racitura de Nichipercea. Nu de alta, dar, daca tot a deprins de la don’ Titus mestesugul, „poate o da Dumnezeu sa bagam harca de baba in sperieti, sa nu se mai lege de viata crestinilor.”

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s