Tocătorul de manele: Of, rima mea !

Ultima explozie spirochetică de manelişti, răsăriţi peste noapte, i-a adus pe bâţâitorii mioritici  în plină inflaţie.  Inflaţia de textieri. S-o fi născut el, românul, poet, dar scriitoriiştii pe bandă rulantă nu mai au timp pentru timpul firesc de gestaţie. Rezon pentru care, orice june cu I.Q. de  „Alba Neagra” şi circomvuluţiuni tip copy-paste  avortează cu patimă rime naşparlii slobozite pe amurgitelea. Şi uite aşa, tra la la şi tra la la, se pune textul de-o manea!

manelica„Maneaua”, cântec lăutăresc de nuntă a virusat sârba valahă cam deodată cu fanarioţii. Originile bosforice fiind deopotrivă adulate şi contestate, considerăm că ne-am elevat destul. Aşa că trecem la disecţia frustră a câtorva „texte”. Iată ce dă pe goarnă solistul cu cogname de Sineasca Craiovei, Nicu Paleru: „Supărarea când îmi vine / Rup cămaşa de pe mine!”. Cât de ciclică este supărea, nu ştim. Dacă îi vine pe la 28 de zile odată, ar avea motive să rupă cămaşa. Generos din rime, Paleru nu ne lasă să ne prăbuşim prea mult în ignoranţă. Urmatoarele acorduri aduc o hartană lămuritoare de text: „Iubita mea cea dragă / M-a lăsat cu fundu’ în balta”. Buuun! Mai apare un personaj, iubita, care, metaforic vorbind l-a părasit pe urechist. Motivele sunt absconse, dar putem intui, olfactiv, pricini fiziologice. Dacă alăturăm, cu logica bunului simţ,  elementele deja cunoscute: supărarea la dată fixă, ruptul cămşii şi fundul lăsat în balta, începem să ne străluminăm. Dacă până acum nu aţi înţeles de ce melodia se numeşte „Vreau să beau”, vă asigurăm că nici noi!

Şi, totuşi, textierul de nevoie îşi încheie cântarea în versuri apoteotic şi relevant : ” Mă faci pe faţă / Eşti fată isteaţă”. Aceste versuri reprezintă un adevarat imn închinat abilitaţii perverse a  iubitei, o odă în metru de tâmplărie dedicată sumumului de calitaţi feminine, fără număr, fără număr.

Supărat sau nu, Nelu Paleru poate fi invidios pe colegul său de manele, Sorin Necunoscutu’ . Titul a fost adânc gândit:  „Femeie, coastă de drac.” Clar, ermetic şi expresiv. Textul începe abrupt: „Eşti atâta de perversă / Că acum ţi-o trag în freză.”  Ca si la precedentu’ supărarea este mare, ne străduim să pricepem, dar femei cu freză mai există, poate, doar în metaforele de Jilava, Târgşor sau Poarta Albă. Se pare ca am intuit corect arealul inspiraţiei soriniene. Iată: „Eu plecam la puşcărie / Tu râdeai de bucurie. ” Recapitulând, avem una bucată femeie perversă care şi-o primea în freză şi un exemplar de mascul de Ferentari săltat la bulău din pricini eliptice. Bucuria femeii mântuită de vânătai este aşadar legitimă, dar intriga abia începe: „Fă, curvo, eşti criminală / Faci lumea să se omoare.” Ups! Textieru Necunoscutu’ a cugetat profund de tot şi a sucit-o din rime de-a dreptul othelian. Piranda Dezdemonă s-a dovedit rea de musca, Othelo manelistul l-a omorat pe Iago şi s-a dus la pârnaie, iar bietul Shakespeare s-a cambrat în mormânt!

Of, rima mea!

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s