Reportaj: A disparut omul-camion!

 Mai exista frumosi nebuni ai marilor orase care inghiontesc cu pitoresc cenusiul existentei noastre. Unul dintre ei se numeste Gicu Teasca, se crede camion si vietuieste, mai bine zis circula, pe soselele Targovistei. Copiii il necajesc uneori, babele ii dau de pomana, le e drag tuturor asa cum e el, sarit din limpezimea mintilor sale. Camion crezandu-se, Gicu merge pe mijlocul drumului, opreste la stop, semnalizeaza schimbarea directiei de mers si da prioritate pietonilor.

 

Nascut in duba „Salvarii”

 

Din Racari de pamant, Gicu a venit pe lume in duba hurducaita a „Salvarii” comunale. Mama sa, Lica, luata pe nepregatite de durerile facerii, l-a nascut in drum spre Targoviste. L-a mosit asistenta cum s-a priceput, tragAndu-l spre viata cu un cleste butucanos din ladita de scule a TV-ului. Gicu s-a nascut cu caita, semn bun, de noroc. De mic a avut probleme cu capul, abia a reusit sa faca trei clase de „profesionala”. De cand se stie l-au fascinat motoarele, masinile, viata nomada pe patru roti. |n momentele din ce in ce mai rare, de vaga luciditate, povesteste: „Am vrut sa ma fac sofer de camion, dar am picat de sase ori la examen…”

Ultima oara, cand ii mai trebuiau doar patru puncte pentru a lua „sala”, a inebunit de tot. |ntr-o dimineata de iarna a facut un somoiog de paie imbibat cu motorina, i-a dat foc si a incalzit motorul unui camion inchipuit, pentru a porni mai usor. A mimat gestul suirii in cabina, a calcat ambreajul, a tras socul, a rasucit cheia in contact. A demarat si dus a fost. S-a aciuit la Targoviste la o tiitoare de-a treia. Ultima oara cand l-am vazut, acum o toamna, avea treizeci si sapte de ani. Programul sau era, invariabil, acelasi. Dimineata bea un ceai de cafea si isi amageste foamea cu trei chifle de graham. Apoi pleaca la plimbare prin urbea Targovistei respectAnd intocmai legislatia rutiera. În spate, poarta un fel de ranita cazona, care nu este ce pare a fi, ci, nici mai mult, nici mai putin decat … remorca Rabei sau a Saviemului. L-am abordat la un stop si l-am rugat sa ma ia cu camionul o bucata de drum. „Nu mai am loc in cabina, mi-a spus, urca si mata in remorca, dar repede ca se face verde. ” Langa Turnul Chindiei era un loc de parcare intre doua masini. Gicu face ca la carte toate manevrele pentru gararea cu spatele. O masina adevarata il claxoneaza pentru a parca, dar Gicu se burzuluieste urat: „Esti chior, nene, nu vezi ca e ditamai Raba de 14 tone, ai castigat masina la Loto de vrei s-o faci praf ?”Doi taximetristi sar in ajutorul lui Gicu si il lamuresc pe soferul cu numar de Prahova cum sta treaba cu omul-camion.

 

Doi ochi albastri

 

OricAt ar parea de paradoxal, Gicu Teasca nu este alcatuit numai din saibe, curele de transmisie si roti dintate. Undeva pe stAnga, in regiunea pieptului sau, ma rog, a axei cu came, o inima inca tanara bate normal si iubeste incrAncenat o inchipuire de codana. Omul-camion nu bea decAt sAmbata seara cAnd nu are „cursa” a doua zi. Alcoolul ii provoaca scurte momente de amintire lucida. Povesteste cum a cunoscut-o pe Gina. Fata facea autostopul pe soseaua Ploiesti -Targoviste. S-a imprietenit cu Gicu si i-a dat numarul de telefon. S-au intAlnit de cAteva ori, parca parca inmugurise ceva, dar a venit, inevitabil, momentul intAlnirii cu parintii fetei. El a imprumutat un costum, o camasa si … „un Opel Kadet de la un prieten, ca nu era sa ma duc in petit cu camionul. Am tras in fata curtii dar tocmai atinci a iesit mama Ginei sa arunce la canal o galeata cu laturi. Am rugat-o sa o arunce mai la stAnga, sa nu-mi murdareasca vopseaua ca e metalizata si se curata mai greu. Femeia s-a crucit, a intrat in curte si a dat drumul la cAine.” Pe fata a mai vazut-o o data pe strada dar n-a vrut sa mai stea de vorba cu el. Atunci cAnd bea un pahar in plus, Gicu ingAna, doar pentru el, o romanta uitata: „Calugarul din vechiul schit.” La versurile: „Ce l-a mAnat printre sihastrii? / El mi-a raspuns: << Doi ochi albastri>>” plAnge cu lacrimi de om, nu de lichid de frAna. |l intreb daca l-a ispitit vreodata viata de mAnastire. „Da, dar tot ca sofer. Trebuie sa aiba un Aro, un TV,ca nu pot sta ca un trAntor, vreau sa-mi castig paImageinea cinstit.”

 

În loc de incheiere

 

Un zvon rau bAntuie prin Targoviste. Gicu nu mai fost vazut pe strazile urbei la volanul hardughiei sale imaginare. Unii spun ca a murit calcat de o masina, undeva prin muntii Buzaului, era noapte si el mergea ca de obicei pe mijlocul drumului. Altii, se jura ca l-au vazut la Bucuresti conducAnd o limuzina de lux, cu chipiu si manusi albe. Se mai zice ca a fugit in lume cu Gina si ca, in loc de ranita, are in spate un landou pe care a lipit un abtipild „Baby on bord”. Se zice…

Orice s-ar zice, prin disparitia sa, Gicu Teasca, omul – camion, a luat cu el o tusa ciobita de pitoresc ingosat. Bunica sa, baba Floarea a lui Ion Scurtu din Racari, spune ca si-a visat nepotul plimbandu-se printre stele. Circula, poate, pe Calea Lactee, dand prioritate de drepta cometelor si stelelor cazatoare…

 

 

Anunțuri

Un gând despre &8222;Reportaj: A disparut omul-camion!&8221;

  1. Eu sunt târgoviștean. Mereu mă întâlneam cu el, pe străzile Târgoviștei. Toată lumea îl știe pe Gigel. Așa îi spuneau oamenii, Gigel-nebunul. Unii îl simpatizau, îi dădeau bani, alții râdeau de el. Dar el își vedea de traseul lui, nestingherit. ”conducea” și spunea: ”un leu n-aveți, vă rog frumos?” O altă figură de care mi-aduc aminte, cu drag, este celebrul: ”măturarul-lingurarul”, cel care, după revoluție, când banii s-au devalorizat, spunea mereu; ”nu mai are lumea bani, o mătură nu mai cumpără”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s